Mary Nighy aduce o perspectivă unică asupra abuzului narcisist, prezentând cum acesta poate fi internalizat și invizibil. Alice este prinsă într-o relație abuzivă, dar nu își recunoaște starea de victimă, spunând că prietenul ei nu o rănește fizic. Filmul explorează cum abuzul poate fi o acțiune continuă, o constantă amenințare care trăiește și respiră în relația dintre Alice și Simon.