Un sat românesc în anii '50. Năiță Lucean, un țăran șiret și încăpățânat, se opune colectivizării prin toate tertipurile. Simte instinctiv că acest lucru nu-i poate aduce decât rău, o dată ce ar ceda statului pământul și vitele crescute cu atâta efort. Singura certitudine pe care o are este proprietatea unui pământ insuficient și neroditor. Deși ține cu dinții de aceasta, ideea binelui colectiv îi este impusă prin forță.